Stînd la rădăcina nopţii
sfîrtecat de şoapta palmelor răstignite,
îmi spintecam lacrima ochilor
cu privirile tuturor nevinovaţilor lumii,
ca să pun palmele de foc
deasupra
palmelor de gheaţă
care vor sta deasupra
palmelor de foc
ce ţin în căuşul palmelor lor
palmele arse
şi palmele degerate
ale privirii nevinovaţilor lumii.
Şi doar la rădăcina nopţii
am înţeles că nu doar crimele,
într-un deplin înţeles,
se numesc crime, pentru nevinovaţi.
Numai pentru cei nenevinovaţi
nu se numesc crime.
Ei au un postament de foc,
foc al cerului care lumină
faptele lor nevinovate în vinovăţia lor
deasupra nevinovăţiei nevinovaţilor.
Şi numai pîrîul sîngelui le şterge pe toate.
Şi numai pîrîul lacrimilor le ştie pe toate.
Şi toate se adună la rădăcina nopţii.
Şi toate sînt vinovate de nevinovăţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu