joi, 6 martie 2003

Dacă n-ai mai fi cu mine

Dacă tu n-ai fi cu mine
să ne pierdem printre şoapte,
Aş pieri piedut în sine,
dus de valuri într-o noapte.
Şi m-aş da cu fiinţa goală
vieții fără de măsură
Ca să n-am nici o-ndoială
că speranța mi se fură.

Nici credinţa mea în faptă
n-ar mai fi cei dat să fie,
Vorba mi-ar muri în şoaptă,
răstignită de mândrie.
N-aş mai şti să dau valoare
timpului ce se tot trece,
Şi nici cerului culoare
ca să-l am mai cald, nu rece.

Mă preschimb, să fiu prin toate
îngerul ce-ţi stă de pază
Eu sunt cel ce nu am moarte
cât prin tine soarta-i trează.
Când se ninge bezna nopţii
aud vesele suspine,
Și un scârţâit al porţii
ca un semn de dor de tine.

Dacă n-ai mai fi cu mine,
zi de zi, noapte de noapte,
N-aş mai şti de-i rău sau bine
să spun vorbe, să fac fapte…
Tu, fiind, îmi am tăria
de-a muta din loc un munte
Ca să-ţi ai şi bucuria
marilor mici amănunte.