marți, 29 mai 2007

Eu bat drumul...

Grâul dă în pârg şi se zvoneşte
Că va fi şi-n toamnă rod bogat,
Eu bat drumul ce se tot lungeşte,
Ca să pot la poarta ta să bat.

Vara îmi dă semn de împlinire,
Ca să caut locul ce ni-i dat,
Eu bat drumul dinspre dezrobire
Şi-acel timp de vis înnobilat.

Vremea mi-e-mpotrivă câteodată
Din furtuni mi-e greu să mă adun,
Eu bat drumul către tine, fată,
Şi în palme inima-mi îţi pun.

duminică, 27 mai 2007

Pas pe prag

Pas de împlinire, răvăşit de viaţă,
Se înalţă iarăşi într-un gând rostit,
Razele de soare ard un văl de ceaţă,
Noi vom trece pragul pe un drum sortit.

Pas de înălţare, izgonit de lume,
Se despovărează de un trist trecut,
Razele de lună scriu pe cer un nume,
Noi vom trece pragul spre necunoscut.

Pas de existenţă, împărţit în două,
Se reduce astăzi la destin comun,
Razele de soare plâng în bob de rouă,
Noi vom trece pragul. Nu ştiu ce să-ţi spun.

Pas de şoaptă tristă, suspendat în toate,
Trece spre finalul gândului uitat,
Razele de lună spun că nu se poate,
Noi vom trece pragul. Pragu-i neumblat.

duminică, 20 mai 2007

Premoniţie

Am gânduri mari şi cred că se-mplinesc
Cu fiecare noapte care trece,
Şi chiar atunci când suflă vântul rece,
Nu mă mai tem şi ştiu că te iubesc.

Din lacrimi izgonite din destin
Adun speranţa clipei de-mplinire,
Şi uit trecutul ars de-a ta privire,
Când mă priveşti în unda-mi de suspin.

Am gânduri iar şi nu le mai opresc,
Înalturi albe mai mereu mă cheamă,
Şi nu mai simt nicicum că mi-ar fi teamă,
Mi-e teamă doar să-ţi spun că te iubesc.

Destin târziu

Duceam cu mine şoapta unei stele
inoculând speranţe inutil,
Aripi de vis plângeau în vorbe grele,
negând dezastrul pasului tiptil.

Şi iar dau foc iluziei pierdute
la ceasul când oraşul e pustiu,
Un alt destin, din frunzele căzute,
refac prin clandestinul meu târziu.

Zăpezi târzii vin azi să înflorească,
adeverind speranţa mea lumească.

vineri, 18 mai 2007

Un gând mereu…

Iubita mea, priveşte cerul nopţii
Şi luna-n răsăritu-i prea grăbit,
Ca să mă vezi zdrobit de-un pas al sorţii
Şi răstignit pe-o muche de cuţit.

Hotare triste am fixat în grabă
Şi trandafirii sunt înmuguriţi,
Dar dacă vine noaptea şi mă-ntreabă,
Eu n-am să spun nicicând că sunt striviţi.

Un ger răzleţ a vrut să îi ucidă
Şi drumul să ne ducă-n necuprins,
I-a cam atins suflarea lui aridă
Şi crede că definitiv ne-a-nvins.

Iubita mea, am munţii lângă mine
Şi martor mi-este ceru-nseninat,
Îţi jur că iarăşi primăvara vine
Şi toamna va avea un rod bogat.

Şi-n iarnă o să vezi şi flori de gheaţă,
Şi Flori de Colţ în suflete crescând,
Eu voi da veste că-ntr-o dimineaţă
Vei fi o stea cu ochii surâzând.

Va fi o vară cum n-a fost vreodată,
Cu nopţisenineşi-mpliniri de vis,
Mai toatălumea va privimirată
Că cerul vieţii ni s-a redeschis.

duminică, 13 mai 2007

Norocul meu...

În nori de plumb am regăsit lumina
Şi-am regăsit căldura în zăpezi.
Am luat mereu asupră-mi toată vina
Ca eu să-nving când tu vrei să-mi cedezi.

În ape reci am pus să ardă focul
Şi-am pus la cale-a vieţii sărbătoare,
Şi-n miezul nopţii mi-am găsit norocul,
Norocul meu - o lacrimă de soare.

sâmbătă, 12 mai 2007

Nemuritor

Niciodată n-am cerşit nimic,
Am trăit cu ceea ce-am avut,
Astăzi am curajul să vă zic:
Chiar şi pragul vieţii l-am trecut.

Umbre-ncolăcite de lumini
Mă duceau pe-un drum necunoscut,
Şi, contemporan cu-ai mei străbuni,
Retrăiam poveşti de început.

Val de lacrimi mi-a fost dat să fiu,
Răvăşit de ordinea de zi,
Dar simţind că ceru-i plumburiu,
Mi-era clar că ştiu ce nu pot şti.

Din priviri am răzbătut spre cer,
Azi îmi ştiu întregul viitor,
Viaţa mea pot gaj să o ofer,
Că murind eu tot nu pot să mor.

M-am întors şi-acum ţin timpu-n loc,
Scriu o carte fără de sfârşit,
Ştiu că împreună-avem noroc
Şi-mplinim tot ce e de-mplinit.

Cum în viaţă n-am cerşit nimic,
Ochii din pământ pot să-i ridic.

joi, 10 mai 2007

Ia-ne, Doamne...

Am uitat de mult cum se trăieşte,
Ne ucidem pentru mărunţiş,
Chiar lumina zilei ne orbeşte
Şi ne ducem viaţa pe furiş.

Înscenăm furtuni la întâmplare,
Zorii zilei aruncăm în foc,
Am ajuns şi hoţi la drumul mare
Şi dorim s-avem numai noroc.

Facem focuri să avem ce stinge,
Ne-nchinăm la sfinţii cei mai mari,
Cea mai sfântă cruce e o minge
Şi suntem mereu tot mai avari.

Ia-ne, Doamne, orice perspectivă,
Ia-ne tot ce-a fost sau ce va fi,
Dar nu ne lăsa a fi-mpotrivă,
Dă-ne iar puterea de-a iubi.

luni, 7 mai 2007

Eşti...

Eşti chiar frumoasă, ştii şi tu prea bine
Şi lacrimă de cer îmi pari că eşti,
Eşti adevăr, şi şoaptă, şi minune,
Şi semn al cărţii pline de poveşti.

Eşti chiar mai mult, eşti roua dimineţii,
Şi zorii zilei ştiu că îmi poţi fi,
Şi-n răzvrătirea valurilor ceţii,
Tu drum îmi redeschizi spre altă zi!

Eşti chiar frumoasă, ştii la fel de bine
Şi focul vieţii simt că-l reaprind,
Am doar o clipă ce îmi aparţine,
Ţi-o dăruiesc şi-n gându-mi te cuprind!

Eşti chiar mai mult, eşti valul unei ape
Şi mal îmi eşti când viaţa-mi rătăcesc,
Şi tot mereu te simt şi vreau aproape,
Până-mi fac drum spre haosul ceresc.

Căutare

Sub nori de seară caut steaua clipei,
Şi-nvăţ din nou să cred în viitor,
Ştiu c-am trăit sub patima risipei,
Dar, azi, spre tine aş pleca în zbor.

Nici luna plină nu-i întâmplătoare,
Aşa cum toate au un drum al lor,
Tu îmi rămâi o lacrimă de soare
Ce-mi dă un drum spre timpul viitor.

joi, 3 mai 2007

Te vei mărita...

Te vei mărita, ştii asta bine,
Mulţi se vor uita în urma ta,
Tot mai mulţi mă vor urî pe mine,
Că vei fi de-atunci mereu a mea!

Te vei mărita în zori de toamnă,
Vorbe vechi de-atunci se vor uita,
Şi vei fi a vieţii mele doamnă
Şi-ai să-mi fii şi lacrimă, şi stea.

Te vei mărita şi-un cer ca focul
Să fim doi mereu ne va-ndemna,
Zorii zilei îşi vor face jocul,
Soarelui furându-i lacrima.