miercuri, 18 martie 2009

Chemare de seară

Iubita mea! Te-aştept să vii acasă
să ştiu că dimineaţa te privesc,
că-n miezul zilei pot să te iubesc
şi să-mi adormi în braţe. Vino-acasă!

Un gând mereu spre tine mă aduce,
mă tot îndeamnă pasul să îl ştiu,
să uit de toamna visului pustiu...
Îmi eşti sperantă. Viaţa-i în răscruce.

Iubita mea! Hai să uităm de toate,
să dăm un semn că totul arde-n foc,
că vrutul e-mplinit şi că se poate
să nu ne vindem viaţa în talcioc.

Un adevăr spre tine mă tot cheamă,
îmi eşti icoană. Viaţa-i iar grăbită
să ne-arate cum că, fără teamă,
putem să fie-a noastră, fericită.

Un vis mereu spre tine mă împinge,
mă tot îndeamnă pasul să-l alerg
acum, când ştiu cum, unde, când să merg...
Îmi eşti norocul. Ştiu că vom învinge.

Iubita mea! Te-aştept să vii acasă
să ştiu că seara ochii ţi-i privesc,
că-n miezul nopţii pot să te iubesc
şi să-ţi adorm în braţe. Vino-acasă!

Mănăstirea Frăsinei

Niciun comentariu: