miercuri, 1 aprilie 2009

Final de dramă

Astăzi se arată ora
Ce dă sensuri altui drum,
Parcă-n ochii tuturora
Lacrimile ard cu scrum.
Şi se simte că ne cheamă
O iluzie de-acum,
În acest sfârşit de dramă
Cerul ne ascunde-n fum.

Ne-a fost dat şi-a fost să fie
Semn de-ntoarcere-n destin,
Eu ajuns-am torţă vie,
Tu un zâmbet clandestin.
Astăzi viaţa reîncepe,
Toate-n matca lor revin,
Însă nimeni nu pricepe
Că suntem loviţi în plin.

Tot încearcă vremea veche
Să-şi găsească un final,
Noi am fost doar o pereche,
Absolută-n ideal.
Între adevăr şi fapte
Ne-au dosit un crez banal,
Înţelesul, printre şoapte,
Devenea mereu real.

Existenţe sclivisite
S-au tot vrut a fi trăiri,
Dar, cu vorbe ticluite,
Ne-au furat din împliniri.
Când haotic, când cu ştiinţă,
Morţii ne-au promis ca miri,
Ca şi cum, printr-o sentinţă
Aveam moartea în priviri.

Întâmplatu-s-au prea multe,
Astăzi ştim că e destul,
Cine să ne mai asculte
Când trecutu-i vid şi nul?
Despicând mereu lumina,
Mai direct, mai în recul,
Mai mereu avut-am vina
De-a fi ceasului pendul.

Când vroiam a înţelege
Ceea ce avut-am dat,
Nu aveam ce mai alege,
Sufletul ne-a fost furat.
Şi simţeam mereu căderea
Orişicât am fi urcat,
Ca să nu avem puterea
De a şti ce s-a-ntâmplat.

Crezul patimei banale
Învăţat-am a-l rosti,
Şi-ncercam găsi o cale
Către ceea ce va fi.
Hăituiţi de-o umbră fadă,
Rătăcită-n zori de zi,
Ne-ntrebam de-or să ne vadă
Când prin cer vom rătăci.

Niciun comentariu: