Să mă ierţi că am crezut o clipă
Că am dreptul ochii să-i ridic,
Sunt un om, fac uneori risipă,
Însă uit că nu mai am nimic.
Să mă ierţi că am avut puterea
Să arăt ce-n ceruri îţi e scris,
Am vrut doar să-ţi fur cumva durerea
Viaţa s-o trăieşti în paradis.
Să mă ierţi că-n scurtă-mi amnezie
Am uitat pe mine să m-ascund,
Şi-am crezut că dat îmi e şi mie
Întrebării tale să răspund.
Să mă ierţi, iertarea ta o cer,
Eu renunţ... şi nu mai pot să sper.
Renunţând, putem fi veşnic noi,
Tu, iertând, ne ierţi pe amândoi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu