miercuri, 16 decembrie 2009

Străjuind destinul

Se-arată vremuri noi şi noi hotare
Cu semnul împlinirii-n viitor,
Şi dacă totul pare o-ntâmplare,
Nimic nu va mai fi întâmplător.

Eşti pavăză de foc zămislitoare,
Săgetatoare, ţintele zdrobind,
Şi totodată lacrimă de soare
Pentru un biet bătrân întinerind.

Rememorate clipe de trăire
Sunt timp al viitorului prezent,
Oprit din trecerea-i spre nemurire
Şi pus de-acum pe viaţă ca accent.

Un adevăr se naşte şi nu moare
Şi nu mai poate fi întârziat,
Pâraiele se-ntorc către izvoare?
Destinul are drum de mult trasat...

Când marile hotare netrecute,
Mă vor strivit şi n-am să pot vorbi,
Vei şti c-am stat la poartă-ţi, pe tăcute,
Privindu-te mereu în zori de zi.

Voi fi străjer la marea-ţi împlinire
A drumului ce dat ni-i de făcut,
Deşi mă simt acum o amintire
Ce parcă ţi-o doreşti un vechi trecut.

Rămân mereu să-nving, să reuşesc,
Să-ţi spun mereu, în zori, că te iubesc.

Niciun comentariu: