când nu are un răspuns,
Chiar răspunsul e-ntrebare
şi-are sens întrepătruns,
Universuri paralele
definesc un univers,
Avem drumul fără piedici,
tot trecutul ne-a fost şters.
Obsesiv ne e răspunsul
când răspunde la-ntrebări,
Iar răspunsul e-ntrebare
izvorâtă din chemări,
Pe pământ avem destinul
de-a redefini înaltul,
Întrebarea-i şi răspunsul
când sunt eu şi nu e altul...
A vorbi fără-ncetare
lasă loc pentru tăceri,
Însă din tăcere, vorba
dă contur zilei de ieri.
Peste înţelesul nopţii
visele trec în real,
Eu mai spun printre cuvinte
că sunt val iar tu-mi eşti mal.
Valul mişcă orice apă
înspumându-se pe mal,
Malul valuri domoleşte
ireal şi ideal,
Pe deasupra de hotare
întrebări îţi pui şi-mi pun,
Obsesivă-ţi e tăcerea
când schimbarea-i în ajun...
Valul însă val rămâne,
se opreşte doar în mal,
Totu-i scris şi-aşa rămâne...
Hai să-l trecem în real.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu