printre frunze de jar,
Printr-o ploaie ce pune
calendaru-n chenar,
Căutăm în tăcere
un răspuns prăfuit,
Care-aşteaptă de-o vară
să se ştie găsit.
Regăsim din trecuturi
alte vagi aşteptări,
Alte clipe uimite
de atâtea-ntrebări...
Ratăciţi printre ele,
pironiţi de vreun semn,
Suntem noi cei minţiţi
de egoul de lemn.
Nu avem nici puterea
de-a privi înapoi,
Nici măcar trei cuvinte...
Nu vorbim despre noi,
Ne oprim împietriţi
cu privirea în zare,
Nu mai ştim nici răspunsul
la o vagă-ntrebare...
Şovăind punem pasul,
înainte-napoi,
Ne ferim de o frunză,
dar călcăm în noroi.
Şi rămânem absenţi,
cu o mână întinsă,
Cerşetori de iubire
într-o vară promisă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu