printre sensuri fără sens,
Avem drept de-a pune-o punte
peste-al vieţii gol imens,
Ni se dă câte o cale,
ni se-arată şi un drum
Şi puterea de-a alege
de a spune: Nu acum!
Dintr-o simplă întâmplare
fumul se preschimbă-n foc
Care arde şi în ploaie
vreascurile cu noroc,
Doar cenuşa se adună,
jaru-i tot nestăvilit
Aprinzând în miez de noapte
focul ce a ars mocnit.
Se vor fapte judecate
şi-nţelese după plac,
Că-s destule broaşte-n lume
ca să umple orice lac,
Doar pârâul poartă-nsemnul
harului Dumnezeiesc
Apelor ce nu-şi vor moartea
şi mereu se limpezesc.
Gheata şi de frig se sparge
unind malurile-n pod
Şi când nu-i luată-n seamă
prinde apa în năvod,
Mai scufundă roata-n tină,
aruncând oiştea în gard
Ca să poată să încline
al victoriei stindard.
Printre forme fără formă
sensu-i bine definit,
Chiar şi-n sensul giratoriu
ştii de unde ai pornit,
Poleiala dă motive
de-a nu şti ca plinu-i gol,
Numai viaţa este viaţa
cu-n actor si-un singur rol.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu