joi, 18 august 2011

Foc sub cer de ploaie

Privesc spre cer şi văd că-i timp de ploaie,
Şi parcă-mi tot doresc un timp ploios,
Pe drum să curgă apa în şiroaie,
Să ne simţim trăind un vis frumos.

Să vin spre tine, să mă chemi spre tine
Să-ţi pot şopti, când trupul ţi-l privesc:
O, Doamna mea, începe-a ne fi bine,
Şi teamă n-am să-ţi spun că te doresc.

Privind spre cerul greu, plin de amprente,
Ce-şi caută izvorul însetat,
Mă simt atras de fapte elocvente,
De tot ce vom numi că s-a-ntâmplat.

Şi-i timpul de-a simţi eternitatea
Prin tot ce fi-vor clipele în doi,
Speranţa câştigându-şi libertatea
De-a spune că trăieşte-n amândoi!

Şi ploaia vine, cerul se arată
Grăbit în a ne şti de neînvins,
Grăbindu-ne spre clipa aşteptată
De-a resimţi al vieţii foc aprins.

Acceptata condamnare

Mă mulţumesc să spun că timpul trece
Şi spinii înfloresc în răni mereu,
Că mai mereu mă-mbăt cu apă rece
Şi pietrele de moară trag mai greu.

M-am învăţat să stau într-o răscruce,
Şi să rezist pe arşiţă ori ger,
Şi să mă-ntreb, şoptit, ce veşti mi-aduce
Lumina lunii când se urcă-n cer.

Privesc cumva pierdut, în depărtare,
Cerând iertare pentru tot ce ştiu,
Cerând iertarea ca pe-o acuzare
C-am abuzat s-aştept până târziu.

Mă reculeg şi-aştept o condamnare
Ce nu mai lasă semne de-ntrebare.

marți, 16 august 2011

Eu, vechiul nou

Vin din timpuri vechi, iubito,
să revezi pe cel ce-am fost,
Cel ce a trecut prin ape,
şi-a trecut munţii pustii,
Îţi vorbesc şi-ţi spun o taină,
şi ţi-o spun, tu ştii, cu-n rost,
Fiindcă ştii că ţi-am mai spus-o
când eram, demult, copii.

Îţi aduc acum aminte,
că doar timpul a trecut,
Că eram rătăcitorii
ce ştiau că-s rătăciţi,
Însă vezi că azi se vede
ceea ce nu am văzut
Şi putem trece de praguri
ca să fim nestăviliţi.

Vin să-ţi fur pentru o clipă
gândul ce îl ai acum
Şi să-ţi prevestesc povestea
despre noi pe-acelaşi drum,
Arătându-ţi că se-arată
cerul ce va fi senin,
Luminat de-a ta lumină,
înstelat de-al meu suspin.

Vin din timpuri vechi, iubito,
şi revin, trecut prin foc,
Eu, cel care mută munţii,
de-i nevoie, în alt loc.

joi, 11 august 2011

Drum spre vremea împlinirii

Te caut şi te caut,
mereu privesc spre tine,
Aştept să-ţi simt venirea,
aştept să fii venind,
E vremea împlinirii
şi ştiu că va fi bine,
Se văd pe ceruri torţe
şi altele se-aprind.

În miezul zilei, vara,
mă văd păşind în toamnă,
Privindu-ţi ochii, tainic,
ştiind că e firesc
Să spun fără de teamă
că-mi eşti de-a pururi Doamnă,
Şi că de-atâta vreme
umblam să te găsesc.

Şi merg fără să-mi pese
că vântul se-nteţeşte,
Că ploaia îmi umbreşte
privirea către cer,
Alerg venind spre tine,
nimic nu mă opreşte
Să mă renasc prin tine
uitînd de-al iernii ger.

Iar când va fi să vină
a iernii noapte lungă,
Vom fi în casa noastră,
uitând să-mbătrânim,
Din tot ce-i rău prin lume
la noi n-o să ajungă,
Căci dat ne e destinul
de-a şti să-l împlinim.

Ştiindu-ţi ţie drumul
îmi caut eu o cale
Să-ţi pot ieşi-nainte,
să nu mă rătăcesc,
E timpul împlinirii
dorinţei vieţii tale,
Şi fiindu-mi lângă mine,
şi eu mă împlinesc.

luni, 1 august 2011

Gramatică uitată

Uitasem să conjug pe a iubi,
Uitasem chiar că poate exista
O linişte ce-o poate defini
Ştiind ca munţii poate răsturna
Atunci când e trăit şi nu doar spus...
Ori doar rostit, precum o vorbă-n plus...

Iubesc, iubeşti, iubim... ce ar mai fi?
Se poate cu altceva completa?
Eu ştiu acum că iar îl pot rosti
Şi înţeles deplin îi pot reda,
Al vremii pas îl simt că-mi e sortit
Şi sunt din nou grăbit... foarte grăbit!

Gramatica iubirii-n mod normal,
Cuprinde toate formele concrete,
Şi dă un sens trăirii în real
Şi-i apa vietii ce se bea cu sete...
Iar azi îmi amintesc... Şi înţeleg
Că-i timpul să conjug... Nicicum nu neg...