mereu privesc spre tine,
Aştept să-ţi simt venirea,
aştept să fii venind,
E vremea împlinirii
şi ştiu că va fi bine,
Se văd pe ceruri torţe
şi altele se-aprind.
În miezul zilei, vara,
mă văd păşind în toamnă,
Privindu-ţi ochii, tainic,
ştiind că e firesc
Să spun fără de teamă
că-mi eşti de-a pururi Doamnă,
Şi că de-atâta vreme
umblam să te găsesc.
Şi merg fără să-mi pese
că vântul se-nteţeşte,
Că ploaia îmi umbreşte
privirea către cer,
Alerg venind spre tine,
nimic nu mă opreşte
Să mă renasc prin tine
uitînd de-al iernii ger.
Iar când va fi să vină
a iernii noapte lungă,
Vom fi în casa noastră,
uitând să-mbătrânim,
Din tot ce-i rău prin lume
la noi n-o să ajungă,
Căci dat ne e destinul
de-a şti să-l împlinim.
Ştiindu-ţi ţie drumul
îmi caut eu o cale
Să-ţi pot ieşi-nainte,
să nu mă rătăcesc,
E timpul împlinirii
dorinţei vieţii tale,
Şi fiindu-mi lângă mine,
şi eu mă împlinesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu