Realităţilor de necontrazis, Irinei
Sunt iernile azi cam ciudate,Uitat-au să aibă zăpezi,
În minte-mi am multe păstrate,
Iubito, nu vrei să le vezi?
Să mergem, noi doi, împreună
Printre nămeţii din vis,
Când viscolirea adună
Urme de timp sinucis.
Apoi să ne ningă iluzii,
Departe fiind de pământ,
Să fim creatori de confuzii
Dar doritori de avânt.
În iarna aceasta, cu tine,
Am vicii de om aşezat,
Şi-nvăţ că e, totuşi, mai bine,
Să-mi dorm, toată noaptea, în pat.
Sub brad e o umbră profundă
Şi-n juru-i e totul mister,
Lumini de zăpezi ne inundă
Ne vor mai aproape de cer...
Scântei dinadins colorate,
Dau veste că totu-i un joc,
Că viaţa în tine se zbate...
Îmi spun într-o limbă de foc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu