vineri, 3 martie 2017

Spuse mereu spuse

Nu m-am ascuns, v-am spus să luaţi în seamă,
Când mă priviţi mereu de sus în jos,
Să fiţi cu-ngrijorare şi cu teamă,
Pot fi, sau deveni, periculos.

Vremea de azi nu-i simplă, ci complexă,
Iar adevăru-i chiar tulburător,
Iar voi priviți cultura ca anexă,
Pe cel ce ştie multe, servitor.

Vă spun că-i necesară o schimbare
În fapte, cum-necum, dar mult în minţi,
Democraţia voastră în teroare
Nici pe nebuni nu-i face mai cuminţi.

Chiar nimănui, nicicând, nu o să placă
Ideea acceptării-n mod tacit,
Dar de ajunge ţara prea săracă
N-o să vă fie somnul liniştit.

E timpul să-nvăţaţi s-aveţi măsură,
Să-l înţelegeţi dualist pe Marx
Fără să-l mai puneţi, grabnic, sub cenzură,
Că, în trecut, prin asta mulţi s-au ars.

Am spus, şi spun, mereu luaţi aminte,
La cei ce-i jos, nu doar la cei de sus,
Şi să-ncercaţi mereu s-aveţi în minte
Crucea pe care s-a jertfit Iisus.

Ştiţi bine, nu se iartă dezertarea
Oricâte decoraţii veţi primi,
Dacă pătaţi chiar luptelor onoarea,
Temându-vă de următoarea zi.

Voi credeţi că-i o mare cucerire
Când îi blamaţi într-una pe poeţi,
Crezând c-aşa opriţi o răzvrătire
Ce ar schimba destinul multor vieţi.

V-am spus să nu mai staţi, pândind, în umbră
Să fiţi brigadieri, dar nu briganzi,
Să nu vă-ncredeţi, din pornire sumbră,
În aroganţii vremii doctoranzi.

Am spus, nu spun acum în premieră,
Că de la Rai la Iad e drumul bun,
Că munţii-s mari, dar nu-s crescuţi în seră,
Şi nu-i minciuna bun de uz comun.

Măcar acum luaţi, cumva, aminte
Că nu-i firesc să vreţi să fiţi absurzi,
Să daţi cu pumnu-n bietele cuvinte,
Ca să se vadă că sunteţi şi surzi.

V-am spus, nu v-am ascuns, să fiţi cu teamă,
Să n-ajungeţi ajuns şi voi analfabeţi,
Chiar dacă singuri vă băgaţi în seamă
Că doar atât puteţi şi-aşa sunteţi.

Niciun comentariu: