(Pas cu pas)
Dinspre departe înspre mai aproape
Nu e ştiut cât este drum de mers,
Cum nici cât ploaia poate creşte ape
Ori cât dă viaţă altui Univers.
De neştiut sunt câte ne sunt date,
Și cât de mult e timpul ce-a rămas
Ca împlinire să-și găsească toate,
Nicicum în zbor, ci-n mersul pas cu pas.
De neștiut e proxima-ntâmplare,
Ce poate-ajunge singură-n impas,
Când teamă-i e de marea depărtare.
În zborul ce începe pas cu pas.
Dinspre acest aproape spre departe
Un infinit se pare că-i de mers,
Prin vreme clandestină ce desparte
Nelămuritul nostru Univers.
Dinspre cândva speranța nu e certă
Chiar dacă se consimte-a fi pe val,
E doar un gând, sau vorbă, sau ofertă,
Sau ipoteza simplului banal.
De neștiut e cât se poate duce,
Cum e de tras când nu-i motiv de tras,
Dar pe Golgota toţi urcăm o cruce
Şi nu zburând, ci-n mersul pas cu pas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu