luni, 8 ianuarie 2018

Uitați de îngeri

Trimis a fost, un înger,
să caute prin lume,
Motive pentru care,
spun oamenii, că-i greu,
Spun oamenii, că viaţa,
e pusă în cutume
Şi-n una din cutume
e pus şi Dumnezeu.

Aşa avea să afle,
în marea-i preumblare,
Că până şi iubirea
e un concept blazat,
Şi poate fi de probă,
ori pusă la-ncercare,
Ori bine motivată,
chiar scoasă la mezat.

Şi-a renunţat să spere
că undeva, departe,
În locuri însorite
ori, dimpotrivă reci,
Se poate să găsească
o lume mai aparte
Cu drumurile urii
rămase doar poteci.

A mai plecat un înger
să caute dreptatea
În miile de umbre
ce merg spre nicăieri
Şi dacă omenirea
îşi are libertatea
De a privi spre mâine
altfel decât spre ieri.

Şi dat i-a fost să afle,
spre marea-i întristare
Că vorbele sunt multe
dar goale şi-nzadar,
Pecetea sancţiunii
e-n voga cea mai mare,
Poveştile-s citite
din ce în ce mai rar.

Şi nimeni nu mai crede
de-acum în bunătate,
Pierdut e adevărul
în vremuri de demult,
Ideea de mândrie
a construit palate
Peste orgoliul care
ne-a devenit un cult.

Apoi, încă un înger,
trimis cu misiunea
De-a da speranţă vieţii
de-a face prevestiri,
A trebuit s-accepte,
tacit, diviziunea,
Cu multe înţelesuri,
a-ntregii omeniri.

I-a fost să întâlnească,
mereu însingurarea,
Şi marea aşteptare
a celor cu mers greu,
Strivită de speranţa
că fi-va întâmplarea
Ce-n linişte-i va duce,
în Cer, la Dumnezeu.

Oricât a vrut să spună
că legea omenească
Acum desparte oameni
şi-i duce în război,
Puţini au stat o clipă
altfelul să-l gândească,
Că vieţuim ca trupuri,
pe dinăuntru goi...

De-acum nu mai vin îngeri,
şi nimeni nu mai vine,
Ne-am spus că ştim de toate,
sau că putem să ştim,
Ne-am încrezut în minte
şi-n gândul ce susţine,
Că ne avem puterea
chiar Dumnezei să fim.

Însă rămânem singuri,
şi schimbători la faţă,
Schimbându-ne şi legea
schimbăm şi-al ei tipar,
Ne tot creăm modele,
voindu-le pe viaţă,
Dar punem, şi tot punem
clişee pe cântar.

Ne-a mai rămas doar şansa
de-a face cale-ntoarsă,
De-a regăsi firescul,
şi-a crede noi, în noi,
Că foaia albă-a cărţii
nu-nseamnă că e ştearsă
Când scrisul nu se vede
de-al faptelor gunoi.

Niciun comentariu: