marți, 13 februarie 2018

În zeghe de veghe

(Vis de veghe)

Prevestind, tacit, banalul
Într-a nopţilor tăcere,
Valul se visează malul
Care drept de nume-şi cere.

Anonim fiind cu totul,
Predispus doar spre pornire,
Nu se vrea rămas doar ciotul
Dintr-un vreasc de amintire.

Simțul încă-i probatoriu
Dacă nu vrea să se mintă,
Când nu e derogatoriu,
Ajungând să se dezmintă.

Cât firesc e nefirescul,
Viața-i viaţă fără viaţă,
Că mai mult decât lumescul
Nu se lasă spus pe faţă.

Mult se caută consensul
Prin idei dominatoare
Chiar și-atunci când contrasensul
Bagă drepturi la-nchisoare.

Din prea multul derizoriu,
Adevărul e în zeghe,
În esenţă fiind notoriu,
Că doar visu-i stă de veghe.

Niciun comentariu: