Nu pot să mă împart, orice aș face,
Sunt doar un singur tot, un clar întreg,
Cel liniștit și cel fără de pace,
Cel care leg, dar și cel ce dezleg.
Aș vrea și eu să pot, mi-e chiar dorință,
Să fiu și într-un loc, și în alt loc,
Și-n fapte, eu fiind, cu bună știință,
Uitând să caut calea de mijloc.
Gândul mi-l știu... nu e doar într-o parte,
Mi-l aflu pe Pământ, mi-l simt și-n Cer,
Mi-l știu aproape, și mi-l știu departe,
Căutător prin falduri de mister.
Lumea în schimb, pe-aici, fiind reală,
Realul e firescu-i de a fi,
Și nu acceptă nici o învoială,
Și nici n-acceptă altfel a gândi.
Mă vrea prezent, la fel cum am eu vrerea,
Dar nu prea pot, lovit de-al ei refuz,
De-a accepta că alta-i e durerea,
Și de durerea ei mă simt confuz.
Plătesc păcate... Prea puțin se știe,
Acestei vieți, ca tot, îi sunt dator
Sau poate-i doar o simplă fantezie
Ca să mă vreau un simplu muritor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu