După unii, sunt nebun,
Te iubesc acum, spunându-ți,
dar de ce, nu pot să-ți spun,
Ești un pas ce-și vrea urmarea
în firescul tainic mers,
Simt ceva ce definește
un heraldic univers...
Las ideea deoparte,
însă n-am cum să renunț,
Nu mi-e visul l-a-ndemână,
nici idei să îl denunț,
Vii sortită dintr-o viață
ce ne-a fost un laitmotiv
Clipei ce-i deja menită,
ca model imperativ.
Simt că-s toate rostuite,
chiar și timpu-i hotărât,
Și-i permisă derogarea
nu-i, spre grabă zăvorât,
Încă vrea să te aștepte,
să ți-l ai ales reper
Tu, fiindu-ți hotărârea
de-a avea o casă-n cer.
Nici n-ar fi altfel să fie,
numai noi vom fi altfel,
Sub a nopților umbrire,
tu rebelă, eu rebel,
Eu, știu bine, n-am motive,
însă ne vom fi motiv
Altor clipe de iubire
cu decor imperativ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu