dacă vrea să ne aștepte
Într-o margine de lume,
unde noi nu avem drum,
Și să ne-avântăm în viață,
ce-și dorește să ne-ndrepte
Drumul ce, în rătăcire,
s-a lăsat ascuns în fum.
Să trăim intens, năvalnic,
o plăcere ce inundă
Fiecare vis al clipei,
clipa fiecărui vis,
Ca să definim prezentul
ca și ultimă secundă
Ce adună-n ea esența
viitorului prezis.
Să avem și nopți, și zile,
pline de porniri în taină,
Într-un sens în care nimeni
nu le va găsi motiv,
Ca să punem plictiseala
într-un rol de nouă haină
Apărându-ne de zelul
pasului alternativ.
Dezgoliți și enigmatici,
să ne oglindim în lună,
Când va fi noaptea să știe
că e prag de calendar
Și, când își va vrea sfârșitul
să ne afle împreună,
Dându-ne, pe drept, un nume
cu nuanță de hotar.
E firesc să ne permitem
să avem un pic din toate,
În tandem cu nebunia
ce-am păstrat-o între noi,
Când mai toți spun: "Imposibil!",
ea ne spune că se poate,
Că orice este posibil
când într-unul trăiesc doi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu