marți, 5 februarie 2019

Simplu, trecător

Eu sunt, prin viața ta, un trecător,
Tu asta vrei, dar nu vrei să-ți dai seama
Că-n fapte pui, mereu istovitor,
Absurdul ce se vede cum dă iama.

Puține-nveți, puțin ai învățat
Din toate câte-au fost să se întâmple,
Din tot ce-a fost și ce n-a fost curat,
Oricât ți-au nins, acum, zăpezi pe tâmple.

Cuvintele pot fi oricât de mari
Dar dacă n-au real acoperire,
Nu sunt stindarde ci doar cârpe-n pari
Ce pun naivitatea-n dezmorțire.

Răspunsul la-ntrebări nu-ți e răspuns
Când nu își are drum pe a ta cale,
Și-l judeci totdeauna pe ascuns,
Dându-i valoarea unor vorbe goale.

Nu vrei să vezi nimic, ceea ce cred
Nu are pentru tine importanță,
Nici important nu e că sunt biped,
Nici că spre mers am pururi cutezanță.

Îți spun, chiar mă repet când tot îți spun
Că te tot crezi prea sigură pe tine,
Și chiar de vezi că stelele apun,
Te vrei un miez al zilei care vine.

Rostul speranței, chiar elementar,
Stă mereu în cale, la vedere,
Poate, însă, gestu-i în zadar,
De nu-ți ai, spre împliniri, putere.

Toate se trec, și eu, ca trecător
Voi fi în viața ta peste o clipă,
Un simplu om, ivit întâmplător
În simpla ta alegere-n risipă.

Niciun comentariu: