sâmbătă, 6 aprilie 2019

Exonerarea de porunci

Nu mi-am depus nicicând candidatura,
Nu m-am lasat de oameni angajat,
Știind cât de completă-i anvergura
Când nu-i doar un obiect de măsurat.

Îmi place totdeauna vremea bună
Și mă feresc de lungi, ori dese ploi,
Nu sunt potrivnic vieții împreună,
Când unu și cu unu-nseamnă doi.

Am mers pe drumuri, multe, zi și noapte,
Și nu mai dorm de mult cu-adevărat,
Purtând cu mine, în urmări de fapte,
Tot ceea ce, trăind, am învățat.

Vorbesc puțin de mersul mai departe,
Departe știu cinstit cum să ajung,
Chiar dacă lupt pe viață și pe moarte
Furtunile din cale să-mi alung.

În câte știu încap idei destule,
Și încă este loc pentru mai mult,
Ba chiar transpuneri logice-n formule
A ceea ce e, oarecum, ocult.

Nu-s angajat sub nici o altă formă
În slujba celor ce ne dau porunci,
Și nici n-am viața strânsă într-o normă,
Adept al unei controlate munci.

Câte-am făcut și câte am a face
Sunt pașii multor urme din trecut
Și nu ideea unui om ce zace
Voindu-se prin alții cunoscut.

Sunt sinonim cu propria mea vrere,
Nu-s la cheremul oamenilor mici,
Al celor ce-și doresc măcar putere
Spre vindecarea propriilor frici.

Niciun comentariu: