De ce aș vrea s-o fac?
Eu știu că-i doar o ciornă
a vieții viitoare,
Deși el azi mi-e viața
ce o trăiesc ori zac,
Fiind, precum zic unii
la justa mea valoare.
Oricât mă pun în umbră
văd tot același punct
Și-același prag de treceri
spre lumi necunoscute,
Așa că n-am motive
să fiu, să par disjunct,
Punând accent pe sensuri
de gând contrafăcute.
Dorințe mi-au fost multe
și-i drept și azi le am,
Cele din zori de ziuă
și cele de cu seară,
Dar n-am trăit prin ele,
și nu m-au pus în ham,
Să-mi satisfac plăcerea
în forma ei vulgară.
În lamentări de formă
nu pot să mă așez,
Ca să arăt spre lume
că rana-mi sângerează,
Lumea oricum privește
spre coajă, nu spre miez,
Și, fără să îi pese,
orice interpretează.
Nu vreau să-mi schimb destinul,
și parcă-i prea târziu
Pentru o altă formă
sau pentru altă cale,
Această biată ciornă
cu totul am s-o știu
În următoarea viață
ce dă deja semnale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu