celor ce răspunsuri vor
Despre cum îmi este viața,
și-mi e timpul trecător,
Îmi asum vinovăția
de-a mă crede, totuși, om
Într-o lume ce se teme
nu de Cer, ci de atom.
Până dincolo de stele
gândul îmi permit să-l duc,
Când presimt că uit de mine
și la umbră mă reduc,
Ori prefer să uit de toate,
ca să nu mă tot dezic,
De-ale lumii vagi principii
ce, căzând, se contrazic.
Înspre lume stau de pază,
fără să mă las știut,
Chiar dacă mă mai tentează
să-i fac răul cunoscut,
Dar mereu mi-aduc aminte
că există doar un drum
Ce-i văzut de unii-n ceață
iar de alții plin de fum.
Eu mă-mpac cu adevărul
de a fi cel ce mă știu,
De-a trăi fără rezerve
timpul visului pustiu,
Sunt eu clar, și sunt ca mine,
fac ceea ce stiu să fac
Iar de nu învăț din toate,
și ajung tot să mă-mpac...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu