marți, 29 ianuarie 2008

Război…

Război am dus cu sufletul, cu viaţa,
m-am închinat spre luna-n răsărit,
mereu am ocolit ca dimineaţa
să-mi spună iar că drumul e greşit.

De m-au lovit stihiile păgâne,
am reuşit cândva să le ţin piept,
dar astăzi simt că-n urmă voi rămâne
şi n-am la ce speranţă să m-aştept.

Am dus război cu sufletul şi viaţa,
prin spate doar, mereu, am fost lovit,
aştept acum să vină dimineaţa,
să pot să plec din viaţă odihnit.

joi, 17 ianuarie 2008

Cântec pentru drum final

Dezamăgirea mea este profundă,
Mă simt umil şi fără să am rost,
Un derizoriu fapt o să m-ascundă
De toate câte sunt, în ce a fost.

Mă rog spre cer să-mi dea măcar putere
Să iau cu mine tot ce e greşit,
Nu las în urma mea nici o avere,
dar ştiu că eu, prin toate, v-am iubit.

Dar cum de multe ori m-am tot minţit
Plec azi pe drumul fără de sfârşit...

miercuri, 16 ianuarie 2008

Adevăr banal

În visul nopţii, din copilărie,
aduc destinul primelor vestiri,
Aştept să vină tot ce-a fost să fie
şi gândul e strivit de amintiri.

Mai cad, şi vorba, tristă şi fugară,
îmi dă putere să mă redescriu,
Chiar dacă mă îmbăt seară de seară,
vreau să mai fiu ceea ce-am vrut să fiu.

Zborul înalt s-a prăbuşit în noapte,
trădat fiind, în parte chiar ucis,
Doar lacrima mă ştie că, în şoapte,
eu am jurat să mor cum îmi e scris.

Sunt trecător, şi trecerea e-n toate,
paradoxală, fără scop final,
Acum, când încă pot să ard, voi scoate
spre lume, adevărul meu banal:

Sunt doar un om, cu tot ce mi-a fost dat,
Sunt doar un om ce poate fi uitat.

duminică, 13 ianuarie 2008

Rugă spre neant

Singurătatea iar îmi dă de furcă,
Mă simt un gol imens în univers,
Şi vorba-n gură parcă mi se-ncurcă,
Şi ceasurile merg mereu invers...

Corăbii mari din ceruri se coboară
Şi aripile lumilor iau foc,
Presimt că moartea mea când o să doară,
Se vor opri şi apele în loc...

Prind umbre ce tot trec pe lângă mine,
Se duc mereu şi văd că nu revin,
Numai trecutul îmi mai aparţine,
Iar eu spre umbra lui mă tot închin...

E noapte albă peste lumea-ntreagă,
Zăpezile mă-ngroapă-acum de tot,
Dă-mi, Doamne, linişte şi mă dezleagă
De jurământul vieţii... nu mai pot...

luni, 7 ianuarie 2008

Speranţă în amurg

Mănânc şi plâng... Un colţ amar de pâine,
Tu vrei să ştii că de-abia de îl am...
Aştept mereu, mereu, o zi de mâine
Şi uit de toate câte mai speram.

Nevoie n-am decât de o speranţă,
Tu vrei să ştii că nu o s-o mai am,
Aştept mereu şi pun într-o balanţă
Pe cel ce sunt, pe cel care eram.

Mănânc acum un ultim colţ de pâine,
Mănânc şi-n suflet lacrimile curg,
Îmi pun speranţa într-o zi de mâine,
Chiar dacă-n viaţă eu sunt în amurg.

M-am învăţat să nu-mi doresc prea multe,
M-am învăţat să nu privesc în zări,
Dar cum mai nimeni n-o să mă asculte,
Mă cheamă iar un dor de depărtări...

vineri, 4 ianuarie 2008

Eu, ca un adevăr

Mă vor arde la-nceput de seri
Lacrimi ce n-au spus ce-aveau de spus,
Tu să reclădeşti doar primăveri,
Amintindu-ţi doar că eu sunt “sus”...

Nu mă plâng şi nu mai zic nimic,
Aripile nopţii mă cuprind,
Viaţa mea e-un joc - un loz în plic
Şi prefer să mă şi simt murind...

Nu mai am putere să-nţeleg
Nopţile ce mi s-au dat în dar,
Am plătit cam totul pe întreg,
Astăzi simt că totu-i în zadar...

Toate sunt un semn paradoxal,
Din iubire vreau să fiu ucis,
Nu aştept decat un gong final...
El să spună ce aveam de zis...

Mi s-a spus că nu am nici un drept,
Mi s-a spus că sunt un inutil,
Îmi doresc doar un cuţit în piept,
Vreau să nu mai ştiu c-am fost copil.

Am greşit în viaţă uneori,
Poate chiar m-am şi trezit târziu,
Voi plăti prea marile-mi erori
Când veţi pune semnul c-am fost viu.

Vor rămâne multe fără sens
Chiar şi rândul ce îl scriu acum,
Totul e o urmă de condens,
Paşii mei sunt arşi de-atâta drum.

Dacă o să am un loc în cer
Voi veghea să nu mai fie rău,
Ştiu prea bine că mai pot să sper
Ştiu că eu trăiesc în gândul tău...

joi, 3 ianuarie 2008

Apus de noapte

"singur, singur, singur..."

Caut către lume,
Mă trezesc în prag,
Nu mai am nici nume,
Răul îl atrag.

Vin cam de departe,
Voie n-am să fiu,
Aş pleca spre moarte,
Dar n-am nici sicriu.

"singur, singur, singur..."

Lacrimi nu-mi dau pace,
Ochii mi-i cobor,
Sufletul meu zace,
Nu mai pot să zbor.

Încă mai văd focuri,
Alţii stele văd,
Eu n-am timp de jocuri,
Viaţa-i un prăpăd

"singur, singur, singur..."

Mă ascund în noapte,
Somn nu am deloc,
Şi răcnesc şi-n şoapte,
Şi dau clipei foc.

Tot cobor pe scară,
Cât încă mai pot,
Daţi-mă afară,
Daţi-mă de tot...