Rutină prin amănunte

Pe unde te găsesc, te-ntreb mereu
Privind spre ceaţa lumii de departe,
Când insomnia-mi este panaceu
Gândind câtă distanţă ne desparte.

Mereu privesc, instinctual, în sus,
Văd umbrele distanţei dintre stele,
Când soarele e-n noaptea lui ascuns
Şi-l știu că te priveşte ca pe ele.

Duc gândul către multe depărtări
Simţind că o-ntâmplare te ascunde
Şi drumu-ntretăiat de vechi chemări
Cu timpul, prea fugar, se-ntrepătrunde.

Şi mă întreb de nu mă prea grăbesc
Când visele-mi aleargă înspre tine,
Voind să fac orice să te găsesc,
Să dau vestiri de vremea care vine?...

Paşii te duc departe, pe un drum,
Un drum pierdut în zilnică rutină,
Un drum cu parapeţi de foc, ori fum,
Rătăcitor prin lumi fără lumină.

Întorcerea, prea clară, fi-va rost
De altă necesară definire
Altfel decât trecutului ai fost,
Prin gândul tău, forţată dăruire.

Ne vom găsi pe-al zilei tainic prag,
Cuprinşi şi de-a speranţelor dorinţă,
Dar şi de al dorinţei rămăşag
Că viaţa-i un consens cu bună ştiinţă.

Acum te-ntreb pe unde te găsesc,
Grăbit de minimale amănunte,
Ştiind că totul e, oricând, firesc,
În corolarul tâmplelor cărunte.

Fixări prin limitări

Cuvintele s-au spus... Printre idei
Au vrut urmări de fapte să ascundă,
Găsind acestui timp un vag temei
Să poată l-a-ntrebări să nu răspundă.

Ne-a fost motiv, ivit întâmplător,
Firescul zilei prinsă-n calendare
Ca adevăr de viaţă născător,
Şi roditor prin sensuri roditoare.

Nu s-a lăsat să pară chiar grăbit
Motivul ce din umbră te priveşte
Voind să fie clar nedesluşit
Până ce clipei rost îi defineşte.

Deja-i târziu, au toate un alt drum
Şi alte întâmplări se conturează,
Nimic nu va mai fi ca până-acum,
Prezentul de trecut se-ndepărtează.

Cuvintele-au vorbit, ceva au spus,
Urma-vor într-un tip să se-mplinească
Când stelele privi-ne-vor de sus
Ca nici un fel de gând să ne oprească.

Mâine va fi altfel decât un ieri
Ce-a fost fixat în limitări obscure
De mult prea limitatele păreri
Ce nu vedeau copaci într-o pădure.

Va fi un timp cu umbre şi urmări
Ieșite din ştiutele tipare
Ce piedici pun fireştilor schimbări
Când nu ţin cont, formal, de calendare.

Atunci va fi să ştii cât de firesc
Ideile au stat între cuvinte
Simţind că-n tine întru tot trăiesc
Şi mersul ni-i mereu spre înainte.