vineri, 30 septembrie 2022

Eschivante elocvenţe

(Concret, întotdeauna)

Eschivele sunt tot mai mult la modă,
Plusând valori absurdului extrem
Când nici de argumente nu se tem,
Fiind şi exerciţiu şi metodă.

Vin vorbele cu-avânt şi cutezanțe
Când ocolesc ieşirea la liman,
Rostogolind pe-al vieţii tobogan
Principii de extreme circumstanţe.

Extremele continuu pun accente
Pe forţe ce ambiguu se atrag
Deşi mereu sunt limite de prag
Privite ca fireşti şi inocente.

De jos în sus privirile coboară,
De sus în jos doar ploile mai cad,
Când orizontul elocvenţei, fad,
Se face tobogan cu rol de scară.

În limite se pun subtil speranţe,
Predefinind modelul de reper
Ce însă cade-n simplul efemer
Când sensul se încarcă cu nuanţe.

Lipsesc principii, idealuri, ţinte,
Culorile sunt simple denumiri
Pierdute printre falsele trăiri
Şi printre false mersuri înainte.

vineri, 2 septembrie 2022

Rod de ploaie

Ai fost, fără-ndoială, fascinantă,
Chiar dacă ai mari dubii că ai fost,
Şi-ţi plănuieşti o altă variantă
Ce ai să vezi că n-are nici un rost.

Va fi să vină chiar o noapte-ntreagă
În care să ai timp să te-nţelegi,
Să simţi cum noduri strânse se dezleagă,
Uitând să negi, uitând să te mai negi.

Într-un amurg de zi mult însorită,
Când norii-n grabă se vor înmulţi,
De haine pe de-a-ntregul dezgolită,
Dorinţe şi idei vor încolţi.

Ca nufăr alb te vei lăsa ştiută,
Făcându-mă să uit de limitări,
Ştiindu-te esenţă absolută
Prin lipsă de tipare şi-adnotări.

Ca-n visele ce-n vin, pe-ascuns, în noapte,
Mi te vei vrea, şi-atunci, neezitând,
Trăind esenţa regăsirii-n fapte
Ştiindu-mă, în tine, pătrunzând.

Şi mă vei vrea aşa, fără-ncetare,
Până ce fi-vor zorii vestitori
Că ploaia, în continua-i vărsare,
A pus peceţi pe paşii roditori.

Vei fi tu rod, alegere firească
A regăsirii altui început
Şi-a tot ce munţi din drum o să urnească
Ducându-i înspre umbre din trecut.

Şi vei rămâne, fără dubii, fascinantă,
Fără a pierde gânduri în zadar,
Nopţii mereu simţindu-te restantă
Ca să mă ai, în zorii zilei, dar.