vineri, 30 martie 2007

Răvaş de primăvară

Iubita mea, eşti frunza primăverii
Şi-mi eşti stindard în lupta ce o duc,
Şi lupt cu multe-n clipa înserării,
Când toate la-ntuneric se reduc.

Sunt multe semne ce ne dau târcoale,
Tot încercând să stingă focul sfânt,
Şi vor într-una să ne stea în cale,
Să poată să privească un zbor frânt.

joi, 29 martie 2007

S-ar putea...

S-ar putea să cad uitat de toate,
Să şi ard pe drumul meu lumesc,
Dar acum când somnu-mi nu se poate,
Mi-e deajuns să ştiu că te iubesc.

S-ar putea s-ajung din întâmplare
Într-un crov al paşilor ce pier,
Dar fiindu-mi lacrimă de soare,
Dreptul de-a iubi mai pot să-l cer.

S-ar putea să plec pe altă lume
Într-un haos tainic, omenesc,
Însă-am să mă-ntorc eu, val în spume,
Să te am mereu, să te iubesc.

duminică, 11 martie 2007

Nu pot să cad...

E ceas de seară, stele se aprind
şi norii nopţii neguri definesc,
De mă strivesc de pragurile vieţii,
nu pot să cad cât ştiu că te iubesc.

Vin vânturi mari şi simt că îmi e frig
şi-n raza lunii cerul îl privesc,
De mă ucide-n taină şoapta lumii,
nu pot să cad cât ştiu că te iubesc.

În pas de ducă lacrimii dau sens
şi cu speranţă cat un prag lumesc,
De ard în pripă orice gând al nopţii,
nu pot să cad cât ştiu că te iubesc.