(Punctuale constatări)
Va exista mereu ceea ce-a fost,
Urmarea-i necesară şi firescă...
Trecutul e matricea unui rost,
Ce-şi caută un timp să se-mplinească...
Uitarea e un gând, în fapt, mințit,
Pe care somnul minții-l născocește
Când își alege drum cu pas grăbit
Spunându-și că-i firesc și omenește.
Oricât se vrea, pierdut nu e nimic,
Totu-i păstrat în forma lui primară,
De-aceea firu-n patru îl despic,
Iar, de-i nevoie, chiar și-a doua oară.
Umbrele formei sunt mereu model
Al altei fapte ce creează forme,
Și toate-ajung să pară-a fi la fel,
Mereu supuse unui set de norme.
Însă oricât se pare-a fi ciudat,
Nimic nu e făcut să se repete,
Ce-i de-nvățat spre învățare-i dat,
Nu opere alese, ci complete.
Ca timpul, unicat, e orice gând,
Chiar dacă-i dus spre o aceeași țintă,
Urmarea totdeauna constatând
Ceea ce fapta-n sine reprezintă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu