De fapt, ce s-a-ntâmplat cu tine?
Prea de la sine se-nţelege
că nu e totul numai bine...
Se simt în gânduri vorbe triste
şi trist se-aşează pe hârtie,
Încearcă încă să refacă
un adevăr... Să-l reînvie...
Prin frigul nopţilor de iarnă
apar în gându-ţi doruri multe,
Întruchipând plecări amare,
când nimeni nu vrea să te-asculte.
De te-ai întoarce doar o clipă,
privind ce-a fost realitatea,
Te poti cunoaşte... Dar socoate:
ai cunoscut oare dreptatea?
Strivită de priviri fugare
ori de chemări înrobitoare,
Te-ascunzi în ceaţa dimineţii
şi parcă-ai vrea să te omoare.
Şi mă întreb... şi n-am răspunsuri
răspunsul e de fapt în tine,
E ceva ce-ai lăsat în urmă
şi te gândeşti că nu mai vine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu