Lumea ştie doar ce mai vrea ea,
Adevărul este şi nu este...
Doar finalul lasă umbră grea.
Încotro priveai, vedeai lumină,
Nu credeai că sunt în faţa ta?
Ce-a urmat ştiam că o să vină,
Oare chiar credeai că n-aş putea?
Raza unei stele n-are umbră,
Nu am vrut s-arăt o altă faţă,
O eclipsă dă lumină sumbră,
Răsăritu-i doar de dimineaţă.
A rămas... şi n-ai ştiut alege
Timpului o cale de-mplinire,
Undeva, eu am ştiut culege
Laurii speranţei de iubire...
Un comentariu:
Desii poeziile tale sunt triste simt o bucurie citindu-le, ori este iubirea lui Iisus pentru tine(eu asa cred), ori a ta pentru El, orice iubire pierduta trebuie depasita cu Dumnezeu alaturi, si iubirea castigata este cu mult mai mare, cu mult mai frumoasa.Iarta-ma pentru sfaturi dar am 3 copii, obisnuinta...
Imi place mult tot ce scrii, chiar si durerea descrisa este ''frumoasa''
Trimiteți un comentariu