Floare dulce de pelin
Caut încă să-mi abţin
Gânduri care-n valuri vin.
Retezând un pas de foc
Caut calea de mijloc,
Alergând după noroc.
Însetat, culeg de zor
Întâmplarea nopţilor
Şi mirajul viselor.
Coborând pe-un fald de cer
Regăsesc un alt mister
Şi-mi e clar că pot să sper.
Pun un pas şi înteleg
Că pot nodul să-l dezleg
Doar păstrând trecutu-ntreg.
Simt că prind iar rădăcini
Şi întrezăresc lumini
Printre flori şi mărăcini.
Glasul vântului rebel
Dă sens falsului măcel
Şi chemării la apel.
Adnotând peste contur
Cu-n însemn de clar-obscur
Pe-un mănunchi de lacrimi jur.
Dacă focul pare stins
Simt că-n suflete-i aprins
Peste-al vieţii necuprins!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu