din şoaptă până-n gânduri,
Adun o împlinire
şi formă-i dau în rânduri,
Bătătorind o cale
spre pragul ce ne cheamă,
Iubesc înariparea,
uitând de orice teamă.
Odată şi-ncă-odată,
pun pasul peste pas,
Lăsând să se-nţeleagă
că uneori n-am glas...
Eterna împlinire
îmi poate fi-nţeleasă:
Iubesc, iubind, iubire...
iubirea mă apasă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu