Minciuna pune semn definitiv
Pe ceea ce, de fapt, nu se putea,
Şi tot încearcă a găsi motiv,
De-a-ntoarce totul împotriva mea.
Ascunse gânduri s-au dorit hotar,
Lăsând destinu-n haos risipit,
Precum un semn greşit în calendar
Ce-aşteaptă să se simtă-ncercuit.
Vag, dedesuptul, se-arată-n fum
Prin logica cuvântului uitat,
Şi piedici pune pasului, în drum,
Dorindu-se motiv întemeiat.
Întortocheatul vad e răstignit,
Şi sens absurd s-a vrut ca înţeles,
Nimicul prefăcut în infinit
Se alegea pe sine ca ales.
Doar adevărul nu se vrea minţit
Chiar dacă-i tăietor ca un cuţit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu