Ninge cu război şi pace,
Nu mai ninge cu zăpadă,
Eu vorbesc, vorba-mi nu tace,
Când observ, fără tăgadă,
Că în lume ura zace.
Ninge vânt pe frig de toamnă
Şi mă ninge de cu zori,
Mă tot cheamă şi mă-ndeamnă,
Resemnat de noi fiori,
Viaţa care mă condamnă.
Ninge sânge pe morminte
De sub plumb de nemurire,
Toate tainele mi-s sfinte,
Sfânt mi-e cântul de-mplinire,
Şi un drum spre înainte.
Ninge sacru-n sărbătoare
Prin oraşul adormit,
Câte vor să mă omoare
Toate-mi spun că m-au iubit…
Şi în suflet am teroare.
Ninge vânt pe timp de vară
Şi-mi tot scurmă-n amintire,
Mai apoi, cam înspre seară,
Mă aruncă-ntr-o iubire
Ca să fug din casă-afară.
Ninge lacrimă de soare
Peste-al serilor amurg,
Peste-a flărilor ceară,
Ce arzând spre moarte curg,
Insă tot nu vor să moară.
Ninge-a plîns cu bucurie
Şi se-nveselesc demonii,
Regândind ce-ar fi să fie
De vor deveni bufonii
Doritori de armonie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu