Vin iubito către tine
într-o zi de sărbătoare
Ca, bătând un prag al vieţii,
să dăm timpului valoare,
Din cuvinte şi contraste
să-nţelegi că eşti femeia
Ce-mi dă drept la uşi deschise,
ea în sine fiind cheia.
Te cunosc prin amănunte
şi te ştiu pe din afară,
Parcă văd, pictat în gânduri,
chipul de odinioară
Recreat dintr-o speranţă
de-a da lumii sens şi formă,
Şi-a-mi reda un drum al vieţii,
şi o linişte enormă.
În tumultul regăsirii
ne dorim şi zi şi noapte
Biruiţi de nerăbdarea
de-a ne recunoaşte-n fapte
Şi a şti că orice clipă
doar se vrea întâmplătoare
Când de fapt ea-i necesarul
de-a fi doar continuare.
Noi grăbim descarcerarea
arătând că n-avem frică
Nici de vorbe, nici de fapte,
chiar când viaţa se complică,
Azi nimic nu ne omoară,
nici focul, nici mătrăguna,
Şi ni-i dată-aceeaşi viaţă
de pe-acum pe totdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu