Aceasta-i luptă, nicidecum un joc,
Motive n-am să cred că dintr-o joacă
Trei suflete au ars deja în foc.
E timpul de-a lovi fără cruţare,
De a opri masacrul fără rost,
Cei ce ucid, n-o fac la întâmplare,
Ascunşi mereu de-al nopţii adăpost.
De-i las mai mult, mereu or să o facă,
Prea mult se cred că sunt de neînvins,
E timpul să înveţe să le placă
Un dans în jurul unui rug aprins.
Să stau s-aştept? Ce poate să urmeze?
Să ardem toţi sau toţi să ne-nchinăm
Celor ce vor prostia să-şi clameze,
Voind doar drumul lor să îl urmăm?
Îmi e de-ajuns, n-am cum să am răbdare,
Vin vremuri noi cum n-am mai cunoscut,
De ce-aş mai sta în sala de-aşteptare
Până ce trenul vieţii a trecut?
Aşa e dat, aşa să se-mplinească,
Război s-a vrut, război, în Cer, va fi,
Căci nimeni n-are drept să rostuiască
Altfel ce-i dat a fi, a se-mplini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu