Către lume de-mi îndrept privirea
Nici nu ştiu ce dat îmi e să văd,
N-am nici cum să spun că împlinirea
Pot, pentru oricine s-o prevăd.
Pentru mulţi e vreme de schimbare,
Unii către Cer iar alţii-n jos,
Câţiva doar vor sta sub Noul Soare,
Alţii vor coti-o pe din dos!
Nu mi-e teamă să vorbesc de moarte,
Nu mă tem nici eu de-ar fi să mor,
Dar de dat îmi e, merg mai departe,
Vieţii ştiu ca încă-i sunt dator.
Pentru cei ce plâng că-şi dau poruncă
Când îi văd pe cei ce greu trăiesc,
Îi întreb de ce îşi tot aruncă
Sufletul ca pe-un gunoi Ceresc?
Eu aştept ce ştiu că e să vină
Să dea lumii vestea că-n sfârşit,
Spre Lumină merg cei din Lumină,
Restul doar spre minus infinit.
Nu încape nici o îndoială,
L-am simţit... Ca spirit a venit,
Şi, de unii-l trag la socoteală,
Ştie că va fi cel mai iubit.
Îmi întorc privirea înspre lume,
Şi, prin El, spre timpuri noi privesc,
Timpului aş vrea să-i spun pe nume
Şi să treacă... Astăzi mă grăbesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu