Vă iubesc cu lacrimile-n suflet,
Nu mai ştiu de nopţi şi nici de zile,
Drumurile-mi sunt doar pas de umblet,
Ochii doar privirile-mi umile.
Îmi e dat să simt cum tot cobor
Tot mai mult, mai mult ca niciodată,
Mă sufoc în lipsuri şi-mi e dor
Să fiu doar un ceas ca altădată.
Simt cum cad şi cad mereu în gol,
Nu mai ştiu ce-nseamnă a visa,
Moartea simt că-mi dă mereu ocol,
Fug de ea, dar tot mă duc spre ea!
Sunt o marfă-n bursa nebuniei,
Preţul pus mine-i tot mai mic,
Mă trezesc plângând în pragul zilei,
N-am puterea să mai zic nimic.
Cu sau fără mine e totuna,
Sunt un om ce a trăi mai vrea,
Însă m-a ucis de mult minciuna,
Vinovaţi sunt mulţi de moartea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu