paşii-mi sunt deja pe drum;
Nu există bariere,
totu-i dat pentru acum,
Îmi dai dreptul de a trece,
neoprit, la post-control,
De-a fi omul, nu actorul,
care a ieşit din rol.
Vin, aşa precum zisesem,
vin, când nici nu ştii că vin,
Să te duc undeva-n munte,
unde ceru-i, doar, senin,
Ca privirea-ţi să refacă
drumul către absolut,
Necesara ta schimbare,
dezrobită de trecut.
Vom fi noi întreaga lume,
vom trăi o noapte-n doi,
Fără să ne fie teamă,
fără să avem nevoi.
Şi, când vei privi spre stele,
vei putea să înţelegi,
Că putem, prin timp, răzbate,
fără acte, fără legi.
Orişicum, restricţii sobre,
se vor vrea a-ncetini
Drumul meu, venind spre tine,
paşii tăi, când vei veni.
Dar ne ştim, în pasul sortii,
fără a juca un rol...
Hai să ridicăm cortina,
chiar dacă decoru-i gol!
Vin iubito către tine,
nici de oră, nu ţin cont;
M-a atras, cândva, mirajul,
ce-l ştiam ca orizont.
Sus, pe crestele ascunse,
numai noi, noi doi vom fi,
Nici controale, nici blocaje
n-au să poată-a ne opri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu