Vin din timpuri vechi, iubito,
să revezi pe cel ce-am fost,
Cel ce a trecut prin ape,
şi-a trecut munţii pustii,
Îţi vorbesc şi-ţi spun o taină,
şi ţi-o spun, tu ştii, cu-n rost,
Fiindcă ştii că ţi-am mai spus-o
când eram, demult, copii.
Îţi aduc acum aminte,
că doar timpul a trecut,
Că eram rătăcitorii
ce ştiau că-s rătăciţi,
Însă vezi că azi se vede
ceea ce nu am văzut
Şi putem trece de praguri
ca să fim nestăviliţi.
Vin să-ţi fur pentru o clipă
gândul ce îl ai acum
Şi să-ţi prevestesc povestea
despre noi pe-acelaşi drum,
Arătându-ţi că se-arată
cerul ce va fi senin,
Luminat de-a ta lumină,
înstelat de-al meu suspin.
Vin din timpuri vechi, iubito,
şi revin, trecut prin foc,
Eu, cel care mută munţii,
de-i nevoie, în alt loc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu