Faceţi, dragii mei, o catedrală,
Undeva, pe munte, cât mai sus,
Ca s-avem, când apa dă năvală,
Loc pentru-ntâlnirea cu Iisus.
Viaţa nu e chiar la îndemână
Celor ce se cred că au puteri
Lui să-i dea cu ranga peste mână,
Când va spune ce-au făcut mai ieri.
Înspre moarte, mare-nghesuială...
În curând mai toţi se vor porni
Ca să dea în grabă socoteală
Sufletul să-şi poată regăsi.
Faceţi dragii mei, fără odihnă,
Sus, în munte, sus şi cât mai sus,
Catedrala unde să revină
Preoţii cei mari şi-apoi Iisus.
Paşii mari doar unii îi pot face,
Unii, tot mai greu se vor târî,
Dar apoi vin timpuri noi, de pace,
Când uita-vom verbul "a urî"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu