timpul nou se plămădeşte,
Se ascunde de-ntuneric,
spre lumină se grăbeşte,
Ca prin cel ce se va naşte
să dea vieţii altă formă,
Dându-i sens eternităţii
printr-o linişte enormă.
Vremuri noi, împlinitoare,
vin de mâine să se-arate,
Să redea consensul vieţii
prin zvâcniri spre libertate,
Vin orice le-ar fi-mpotrivă,
vin ştiindu-se dorite,
Risipind vorbele goale
şi rostiri nerostuite.
Întâmplase-va şi fapta
ce acum e-ntâmplătoare
Pentru cei ce cred că vorba
chiar de-i spusă mai şi moare,
Plânsul nu-i cel ce ucide,
plansul doar îl întăreşte
Pe acel ce-şi merge drumul
şi la greu nu se opreşte.
Când ne-am prins în hora vieţii
am făcut-o din conştiinţă,
Ştim de-o viaţă ce urmează,
doar ne vrem fără de ştiinţă,
Cel ce vine ştie drumul,
ştie că-i e dat să vină,
Cu a Cerului putere
să dea altor vieţi Lumină.
Zbateri mari stau împotrivă-i
şi chiar revărsări de ape
Înalţate peste maluri
de cei ce nu-l vor aproape,
Nori de păcură în flacări
i se vor a-i sta pe urme,
Dar nu-l pot opri să vină,
nici menirea să i-o curme.
Vremuri noi, de împlinire,
noi, ca oameni vom cunoaşte,
Într-o lume care moare
e ştiut că se va naşte,
Noi vom trece peste praguri
şi va fi să n-avem teamă,
Tu, prin el te vei renaşte
fiidu-i lui, de-a pururi mamă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu