ţie,Alice
Hrăneşte-te cu versul
ce azi s-a scris prin mine...
Nu are importanţă
nici ce sunt eu, nici cine...
Primeşte-n dar cuvântul,
cum dat mi-a fost şi mie,
Ca azi, când e nevoie,
mângâietor să-ţi fie.
Este spălat în lacrimi,
de firea-mi omenească,
Aproape, ia-l şi ţine-l,
nu ştie să rănească...
Ascultă-i vorba-n taină...
rostit e în tăcere,
Să-ţi liniştescă plânsul,
să-ţi ia a ata durere.
Adună-l şi ţi-l pune,
ca pansament, pe rană,
Ţi-l poti avea duhovnic,
ori, sufletului, hrană...
De-i frig, stai în lumina-i,
să vezi cât e de vie...
Şi lasă-ţi gându-n seamă-i,
să-l pună-n armonie.
Când crezi că n-ai speranţe,
îţi spune el “Se poate,
Cuvântul a fost totul,
şi le-a făcut pe toate!”
Cuvintele sunt spuse,
atotcuprinzătoare,
Şi se vor face fapte
deloc întâmplătoare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu