Nu-i fi doar mergător,
Şi lasă-l să se vadă
vederii tuturor.
Învaţă întâmplării
să-i dai un sens firesc,
Că-ţi e de trebuinţă
în traiu-ţi omenesc.
Învaţă-te pe tine,
să fii ceea ce eşti,
Să nu apleci urechea
la cei ce-ţi spun poveşti...
Învaţă să faci bine
şi să nu ceri nimic,
Ca, peste timp, vreodată,
să nu te simţi prea mic.
Învaţă să mergi drumul...
Pe loc nu bate paşi
Şi nici nu te întoarce
să vezi ce urme laşi.
Învaţă să laşi viaţa
să-ţi dea, să poţi să dai,
Că va veni şi vremea
să dai ceea ce ai...
Învaţă să fii sigur
nu doar să presupui,
Să nu faci adevărul
ceva ce, în fapt, nu-i.
Învaţă că trecutul
e chiar de neschimbat,
Ca să nu-ţi ai îndemnul
de a-l mai voi urmat.
Învaţă să mergi drumul...
Nu-l tot dori schimbat,
Şi nici nu-i sta pe margini
că înspre mers ţi-i dat.
Învaţă că prin fapte,
poţi să cobori prea jos,
Că după o cădere
nu te mai simţi frumos.
Învaţă că-ncercarea
nu-i joc la nesfârşit,
Să poţi să-ţi fie somnul
tihnit şi liniştit.
Învaţă că-n războaie
doar morţii sunt eroi,
Ca lupta pentru viaţă
să nu-ţi fie război.
Învaţă să baţi drumul...
Nu-i căuta cusur,
Nu-l pune la-ndoială
când ţi-e urcuşul dur.
Învaţă, întrebării,
să-i cauţi un răspuns,
Că cel ce-l dai din ştiinţa-ţi,
nu este-ndeajuns.
Învaţă să-ţi laşi ochii
să vadă ce privesc,
Să nu vrei să se-nchidă
când ceva-i nefiresc.
Învaţă să vezi totul
şi-atunci când mergi grăbit,
Ca să nu-ţi dai motive
să fii dezamăgit...
Învaţă să baţi drumul...
Când eşti cu capu-n nori,
Priveşte către Ceruri
să vezi de nu cobori.
Învaţă că nu-i răul
cum tu îl vezi că-i rău,
Că pentru altu-i altfel,
de-ar fi în locul tău.
Învaţă să vezi norii
când cerul e senin,
Să nu te mai surprindă
furtunile când vin.
Învaţă să pui pasul,
de-a dreptul, apăsat,
Ca să nu uiţi de-a pururi
pe unde ai călcat.
Învaţă să baţi drumul...
Să nu te plângi că-i greu,
Şi du-l până la capat,
ţi-i dat de Dumnezeu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu