vineri, 6 aprilie 2018

Prigoana de consum

Zi după zi se trece viața-aceasta,
Și întâmplări, de mai de mult, rodesc,
Ies din cotloane umbre ce vorbesc
Proorocindu-ți, în curând, năpasta.

Vor fi acum, mai mult ca altă dată,
Furtuni cu valuri aprige la mal,
Și-ți vor ieși mai toate din normal,
Simțindu-te de fapte apăsată.

N-a fost de-ajuns ideea de schimbare,
De n-ai făcut schimbarea întru tot,
Și-ai mai urzit în minte un complot
Crezând că-l și poți pune-n aplicare.

Te tot întorci, dar calea te tot duce
Împotrivindu-ți gândul ce-l croiești
Că n-ai puteri de sorți să te ferești,
Iar sorții, trași, deja îți sunt o cruce.


Viața te prinde într-o plasă
Ca nu cumva să poți ieși,
Ieșind, să te mai poți minți
Că-n lacrimi plânsul de apasă.

Cu cât mai mult tu cauți altă cale,
Cu-atât mai mult doar una vei avea,
Și, nimeni, alta, nu îți poate da,
Decât idei de adevăruri goale.

Și nici nu-ți este, cine crezi, aproape,
Cei de aproape-n spate-ți plănuiesc,
Voind să faci ceea ce ei doresc,
Ca nu cumva din gheare să te scape.

Ai tot vânat și ai ajuns vânată,
Și ai ajuns să crezi că ești trofeu,
Dar mingea, mult urcată la fileu
Înspre neant, de vânt, a fost purtată.

În pendularea-ți multă, spre risipă
Cum te-ai dedat, tu încă te dedai,
Uiți și tot uiți că un motiv nu ai,
Că viața ți se schimbă într-o clipă.


Punctatul roi de argumente
E jarul care-ți va da foc
Ca tu, plecând din loc în loc,
Să îți dorești schimbări urgente.

Cu trudă multă vei lua aminte
Că vieții-n gând e greu să-i dai temei
Iar cei ce-ți spun că poți să faci ce vrei
Nu fac nici ei tot ce le vine-n minte.

Acum alergi pe ultima turnantă,
Cu, încă, șanse de real câștig,
Deși e întuneric și e frig,
Și lupta este prea epuizantă.

Mici întâmplări, părând nevinovate
Vor fi, prin vorbe lungi, un greu consum,
Care-și vor lua tribut dintr-un postum
Ce chiar acum un drum vrea să-ți arate.

Ieșind, abia apoi, înspre lumină
Umbre de negru câmpuri vor goni,
Trecutul vor începe-a-ți prigoni
Spunând cât ești, sau nu ai fost, de vină.


Câte veni-vor, se vor duce,
Și pasul îți va fi vioi,
Ieșind din mlaștini, din noroi,
Putea-vei duce doar o cruce.

Niciun comentariu: