duminică, 3 martie 2019

Ecou de nou

Nu știu cum, nu știu de unde,
mă îndeamnă o idee,
Să privesc spre orizontul
ce-i acum doar o scânteie,
Printre umbre, printre raze,
așteptarea o grăbesc,
Să se-nfăptuiască seara
când e dat să te-ntâlnesc.

Despre tot ce-nseamnă clipa
știu deja cu amănunte,
Însă tot nu știu pe unde
se va face-a sorții punte,
Când va fi noaptea întreagă,
și apoi întreaga zi
Pentru gânduri, pentru fapte,
vieții sens de-a dărui.

Voi veni pe drum de seară
când vei fi pe drum spre mine,
Dând umbririlor de veste
că n-au cum ne mai reține,
E deja trecut trecutul,
nu-și mai are nici ecou,
Într-al nopții miez fierbinte
orizontul va fi nou.

Deci, grăbește-te și lasă
orice urmă de-ndoială,
În destine întrebarea
e absurdă și banală,
Sunt deja un gând în tine,
și îmi ești deja un gând,
Simți cu totul mângâierea
flăcării ce-i foc arzând.

Niciun comentariu: