Prietenului de zeci de ani,
Liviu Marinescu
Încearcă, amintește-ți,
prietene, și spune
Ce adevăruri sacre
ții încă pe ascuns,
Că poate, fără veste,
să vină o minune
Și să-nțelegi că viața
nu-ți este-ndeajuns...
Privește-n spre departe
să vezi că în oglindă
Ești umbra unor vise
ce zici că le-ai uitat,
Dar ele-s împrejuru-ți
și fugi să nu te prindă
Mimând o mare grabă,
de mare-ntârziat.
Privește amănuntul
și-i caută repere
În tot ce îți oferă
ideea de prezent,
Ce ți-a rămas în urmă
tot vieții tale cere
Un drept de relevare
prin spusa-ți cu accent.
Nu-ți împăca orgoliul,
lăsând să te apese
Ceea ce vezi în juru-ți,
devreme-mbătrânit,
Că trecerea, prin vremuri,
chiar de nu vrei să-ți pese,
Tot te va face robu-i,
flămând și obosit.
Adună-ți adevărul,
fă-l clipă hotărâtă
În lupta cu-nțelegeri
ce nu-s cu rostul lor,
În lupta cu ideea
că lumea e urâtă
Și omul către viață
cu moartea e dator.
Încearcă, amintește-ți
idei de cotitură
Și ieși din îndoiala
în care gânduri ard,
Învinge-te-n războiul
dintre iubiri și ură
Să-ți ai redifinirea
definitiv stindard.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu