prin cerul ce-i gri, tot mai gri,
Când ziua lumina își stinge
să poată, cu totul, muri.
Privește să vezi mai departe
de rostul acestui moment
Ce joacă a umbrelor carte
punând pe iluzii accent.
Și vezi ce-i acum prea aproape
de cumva nu fuge de noi,
Voind de urgie să scape
gândind că e vremea de-apoi.
Ascultă, cât încă mai plouă
cum timpul se vrea alergând,
Când unii văd viața că-i nouă
și uită de omul de rând.
Privește, privește, în zare,
spre ceea ce-ți pare finit,
Să vezi dacă marele-i mare
sau doar un concept negândit.
Dă ploii motiv să-ți arate
cum poate urgia opri
Sau dacă, prin bețe în roate
se poate mereu izbândi.
Adunăți ideile prinse
în jocuri lipsite de sens,
Când focuri se vor reaprinse
tentate de simplul condens.
Nu-mi spune nimic... Fii cuminte,
așteaptă să vezi cum va fi
Când ploaia, uitând de cuvinte,
pe geam, înspre noi va privi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu