În lumea asta totu-i virtual,
Fapte, simţiri, trăiri şi sentimente,
Mintea îşi face jocul ireal,
Jucând barbut cu suflete absente.
Miza-i mereu un troc cu iz murdar
Sub falsul fald văzut a fi cortină
Pierzaniei şi trecerii-n zadar,
Şi decăderii-n veşnica rutină.
Se vând iluzii fără ţel şi scop,
Din fantezii se construiesc castele,
Iar roua dimineţii-i un potop
Ce urcă nesimţiri până la stele.
Iubirea e, cu totul, un cuvânt
Uzat, ca un cuţit plin de rugină,
Ce se înfige grabnic în pământ
Când adevărul iese la lumină.
Nimeni nu duce lipsă de curaj,
Toţi sunt viteji de-ar fi război să fie,
Şi se trăieşte-n zbateri de sevraj
Cu sete de aflări prin lăcomie.
Omul de-aici prin nume este om,
Dar viaţa-n ascunzişuri e-ngropată,
Fiind prezent ca un hidos sindrom
Al vieţii ce de mult e, clar, uitată.
Atât mai poate omul, pe aici,
Înşiră vorbe fără de valoare,
Vânează urma unor licurici
Ce-s definiţi ca noutăţi sub soare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu